Ca de n-ar fi nu s-ar povesti…

La un an dupa ce am avut prima experienta pe taram asiatic am de gand sa ma intorc acolo pentru niste fapte mai cutezatoare. Prima data am fost oarecum ezitant si am incercat marea cu degetu… De data asta gandul merge putin mai sus, spre o tabara de baza. Vom vedea cum si daca vom ajunge acolo. Zic „vom” pentru ca nu voi fi singur, iar acum ma va insoti Darius, un prieten muntzoman incantat de ideea mea de la jumatatea lunii ianuarie. Da, m-am hotarat cam tarziu fata de anu trecut, am modificat putin traseul initial care includea din nou India cu niste locuri noi prin care n-am ajuns, dar pana la urma am ajuns la concluzia ca mai bine aprofundez doar Nepalul…

Norocul de a gasi o companie aeriana care sa ne duca direct Bucuresti – Kathmandu (acceptam si o escala…) nu m-a mai urmarit la fel ca anul trecut cand am avut Bucuresti – Delhi (cu o escala scurta la Kiev). De data aceasta a trebuit sa sap adanc pe internet pentru a gasi ceva la niste bani decenti. Ce am descoperit initial erau doar „scoruri” de-mi mai cumparam o motocicleta second cu banii pentru un bilet – 1.200 – 1.500 E. Delia (o prietena care a zburat anul trecut la Kathmandu) mi-a sugerat sa caut cu Air Arabia din Istanbul cum a facut si ea – eu ii sugerasem initial atunci sa ia de acolo pentru India, dar pana la urma a luat-o mai spre nord… In fine, am gasit ceva care ne-a dus pe la vreo 435 E / pers Istanbul – Kathmandu (cu escala la Sharjah, undeva pe langa Dubai…), iar pana la Istanbul am luat niste bilete cu Pegasus pe la vreo 120 E). Total : 550 E/bilet Bucuresti – Kathmandu si retur (cu niste extra-luggage la intoarcere).

Cum anul trecut am trait cu frica „bombelor” peste care ne asteptam sa dam acolo, anul acesta am decis sa ne calmam si sa nu mai trecem prin procedura vaccinurilor si a altor agenti straini introdusi in organism. Ne-am luat niste pastile pentru a preveni malaria (ca nu stim ce tantari ne-or intepa pe acolo), iar in rest vom fi cu ochii-n 4 sa nu mancam de pe jos. Altfel nu prea ar avea ce sa ni se intample.

Traseul are 2 puncte principale: rezervatia de la Cittwan unde ne asteptam sa vedem elefanti si ceva salbaticie, iar celalalt e ascensiunea pana in tabara de baza de la Annapurna – 4.130 m. Nu e la fel de sus ca la BC Everest(5.364 m), dar destul cat sa ne puna sangele in miscare. Vom vedea daca mai avem timp si de alte lucruri pe acolo, dar in mare cam asta e planul. In rest vizitam Kathmandu si Pokhara, cele 2 orase in care vom mai zabovi.

Maine decolam spre Istanbul, unde vom sta vreo 5 ore, dupa care zburam la Sharjah unde o sa mai pierdem vreo 9 asteptand, iar pe luni seara ar trebui sa ajungem in Kathmandu. Intoarcerea e programata pentru 11 martie la amiaza… Acum cand stau sa ma uit la perioada am impresia ca e prea scurta. Vom vedea.

 

Anunțuri

2 răspunsuri la „Ca de n-ar fi nu s-ar povesti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s