Capu’ la cutie

Dupa ce-am cutreierat prima zi prin Kathmandu si am incheiat seara cu niste buff momo-in-soup ne-am retras la Silver Houseu nostru pentru a mai vedea ce s-a intamplat prin tara, sa platim hotelul si sa ne facem bagajele… Daca prima optiune s-a rezolvat rapid, la a doua am avut parte de o alta incercare „nepaleza” de a mai ciupi niste bani de la turistii mai slabi de ingeri. Ideea e ca pretul / pat era de 300 de rupii pe noapte, asa ca in total aveam 1.200, dar cand s-a dus Darius sa plateasca baiatu’ de la receptie (care mai devreme ne ceruse 800 de rupii pt un drum cu taxiu’ care facea doar 300) a inventat el o noua „tourist tax”. Cand l-am auzit si cu cei 10% in plus fata de pretul camerei nu m-am enervat si eram dispus sa-i platesc daca avea cum sa-mi dovedeasca faptul ca exista asa ceva. L-am pus deci sa-mi arate unde scrie ca exista aceasta „tourist tax” si catre cine se duce, pentru ca pe formularele de cazare completate la inceput nu scria nimic de genul… A dat-o omu’ ca „toata lumea o plateste, asta e taxa…”, dar daca toata lumea e fraiera si nu intreaba ma gandeam ca nu e treaba mea. I-am zis „show me where it says” cu o fata foarte senina si pana la urma s-a lasat pagubas realizand ca nu suntem dispusi sa platim ceva invizibil. Trebuie sa va asteptati la chestii de genul din partea lor. Iti lasa mereu impresia ca inventeaza apa calda la fiecare 5 minute…

Dupa ce-am platit si am mai stat prin receptie sa postam ce-am facut, am decis ca e prea tarziu sa ne mai facem la ora aia bagajele si am lasat-o pt dimineata (la 5.30 trezirea, la 6 venea taxiu’ sa ne ia de la scara, iar la 6.30 trebuia sa fim la autogara).
De dimineata am reusit sa fim cei mai silentiosi elefanti tropaitori prin semiintunericul in care ne-am strans catrafusele, am coborat sa incarcam bagajele in taxi, iar cand dadeam sa plecam ne-am trezit cu un indonezian (coleg de hotel cu noi care pleca si el) ca vine cu noi pana la autogara. Nu ne-am suparat si atunci am impartit taxiu’ in 3… de ce sa nu fim oameni ?
De dimineata era multa vanzoleala, iar autogara semana cu fosta hala Obor in ajun de Pasti sau de Craciun in comparatie cu ziua precedenta cand greva a paralizat totul. Si pe drum erau o groaza de copii care mergeau la scoala (ne-am dat seama dupa uniforme), lume care mergea la lucru si afaceri care-si deschideau portile. La ei prima raza de soare inseamna prima clipa de munca, asa ca profita la maxim de ajutorul solar – de-aia se si culca pe la 22. In afara hotelului nostru, energia electrica e livratat tot „dupa program”, cand mai dau baietii de la centrala drumul…
Autocarul a fost pitoresc, din ala de si-l fac ei cum vor, dar cu tavanul jos, desigur, ca pentru ei. Daca vreau sa stau drept in el incaltat in bocanci ma scalpez dintr-o miscare la cate table zincate au pe tavan. Am venit noi la ora stabilita, chiar putin mai devreme, dar tot pe la 7.20 am plecat. Abia daca ne-am strans 10 oameni care mergeam in directia aia – autocarele pleaca in general din Kathmandu spre Pokhara (si viceversa) sau din respectivele orase catre un punct de granita cu India. De pe parcurs mai iau calatori pe distante scurte si isi scot banii, ca altfel chiar nu inteleg de unde se autosustin. Pana unde am coborat chiar se umpluse bine.
Am mers pe niste drumuri putin mai reparate decat data trecuta, cu asfalt chiar neted pe alocuri, dar si cu hartoape cauzate de ploile/alunecarile de teren care au mai trecut intre timp. Impresia mea e ca s-a facut totusi un progres.
Pe autocar am reusit sa ne si intretinem cu vreo 2 baieti care stiau engleza – unul care invata la colegiul militar sa devina luptator gorkha (tinerel, era intr-a 11-a din cate am inteles) si inca unul care mergea cu sotia si copilul spre casa parinteasca.

 Image

Pe masura ce coboram din munti temperatura tot crestea, asa ca geaca si polarul au devenit de prisos. La ei s-a inventat chiar si o noua metoda de transportare a animalelor vii… Recunosc, nu stiu ce le tinea pe caprite sa nu zburde, dar cred ca erau legate de vreun picior…

 Image

Dupa vreo 6h30 de plimbare (cu vreo 2 opriri pentru pauze) am ajuns la o intersectie unde „copilotul” ne-a spus sa coboram ca sa luam un alt microbuz catre Sauraha. Statiunea de la marginea junglei e putin mai departe de drumul principal, asa ca nu poti ajunge acolo pe jos. Partea frumoasa e ca n-a trebuit sa asteptam prea mult pentru un microbus incolo, iar cand „copilotul” acelui microbus ne-a intrebat daca vrem sa intram, unde era aglomerat, sau sa urcam pe portbagajul de sus raspunsul nostru a fost evident…

 ImageImage

Image

N-a fost ca-n filmele cu indienii care mergeau buluc pe tren, dar a trebuit sa ferim si noi capul de vreo cateva ori din cauza unor cabluri care promiteau sa ne zboare daca nu eram atenti. Soferul n-a mers intratat de tare incat sa ne scoatem mustele dintre dinti la coborare, asa ca am apucat sa facem poze, sa filmam si sa ne bucuram de privelistea gen tourbus.
La un moment dat „copilotul” ne-a intrebat unde sa ne lase in Sauraha, iar noi i-am spus ca n-avem cazare si sa ne lase undeva unde e maxim 300 de rupii cazarea. Ne-a lasat la Annapurna Lodge – parca stia omul unde vrem sa ajungem dupa Chitwan – unde camera cu baie costa 250, deci in grafic. Mancarea, ce-i drept, compenseaza pretul, iar taxele de rezervatie si restul „bucuriilor” umfla considerabil totalul, dar noi zicem ca merita… Despre toate acestea intr-un post viitor.
Am dat un tur pe la muzeul parcului, pe la rau si pe la ferma de elefanti. Acolo erau vreo 9 pahiderme care pe timpul noptii sunt legate „ca sa nu se bata intre ele”, dar ziua cica sunt libere in anumite intervale. Vom vedea…

ImageImageImage

Maine ziua incepe devreme, asa ca va mai las cu niste privelisti de pe langa casuta…

ImageImageImage

Anunțuri

Un răspuns la „Capu’ la cutie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s