ZIUA ELEFANTILOR 2.0

Inapoi la hotel am iesit (pe ceata, bineinteles) sa il insotesc pe Sega la un ceai si sa mai sporovaim despre una, despre alta. Ne-au insotit la masa si gazda noastra (Raj) + aghiotantul sau al carui nume nu cred ca l-am retinut pana acum – oricum un tip foarte simpatic.
Intre o gura de ceai si o gura de dal bhat (ce si-a mai luat Sega) am inceput sa-l descoasem pe aghiotant in legatura cu obiceiuri si traditii nepaleze.
Am aflat, de exemplu, ca in sat va implini cineva a doua zi 85 de ani, iar petrecerea a inceput. De ce ma rog ? La nepalezi se considera ca daca ai trecut de 85 de ani iti incepi o a doua viata. La ei speranta nu e chiar atat de mare, dar cand se-ntampla sa se sara acest prag se serbeaza cum se cuvine. Se auzea muzica de departe pana-n foisorul nostru din gradina, asa ca lumea sigur se simtea bine.
Alt lucru interesant a fost cum se prepara mancarurile lor traditionale.
La o prima privire ai putea spune ca sunt simplu de realizat, dar exista o „poanta”. Ce anume ? L-am intrebat pe Planchet (hai sa-l numim asa) care sunt lucrurile care se pun in dal bhat. Orez, evident, legume fierte foarte putin si apoi prajite in ulei cu putina sare, o supa de linte si asta e. Cum adica asta e ? Doar atat ? Da, asta se pune, cu putina masala pe legume… Pai zi asa, Planchet ! Ce anume contine acea masala ? „A, pai mai multe condimente”. In sfarsit, ajungeam unde ne interesa. Ce condimente ? „Pai mai multe… Coriandru, boia si tot asa.” Ahaaa, deci se mai prepara ceva in plus. „Nu, se cumpara de la supermarket.” Cum adica ? „Pai sunt la pungi pentru fiecare mancare.” Da, dragi cititori, se gasesc la punga in supermarket masala pentru dal bhat, pentru momo, pentru curry, pentru chicken, pentru orice… Un fel de concentrat pentru gust. Da, exista si varianta de a-l prepara in casa (pe la tara se mai face asta si in familiile sarace), dar in general e mult mai usor sa-l iei direct din magazin. Nu stiu ce gust ne-a lasat asta, dar am mai aflat ceva important. Noua (strainilor) nu ni se gateste cu chiar toate lucrurile pe care si le pun ei in dal bhat. Ce mi-a venit atunci in minte ? Pai hai sa manacam maine „ca voi”. Sega a plusat si a zis „cu mana” (nepalezii nu folosesc furculita sau lingura cand mananca dal bhatul. Se iau toate ingredientele, se amesteca in farfurie (cu mana), dupa care se face o lopatica din degetele inelar, mijlociu si aratator, iar cu degetul mare se impinge mancarea in gura. Am aflat asta la Shivalaya de la ghidul galezului… Maine seara s-a stabilit, mancam nepaleste si filmam toata treaba ca sa avem si dovada.
Ne-am dus apoi in camere, noaptea lasandu-se o ceata cum ti-e rar dat sa vezi… O pacla din aia de poti taia cuburi din ea si le scoate mai apoi cu mana. Nu mai zic ca in camera (ne-am mutat la etaj) a inceput la un moment dat sa picure din cauza condensului acumulat. Eh, nu ne-a plouat, deci tot e bine.
A doua zi de dimineata a fost soare si frumos (nu chiar de la bun inceput, ca am prins si rasaritul involuntar), iar sansele de a mai vedea elefanti la rau sporeau. Chiar daca s-a inchis sezonul de imbaiere, poate-poate mai prindem ceva, un frecat pe spate macar…
Ne-am echipat de imbaiere (cu niste haine mai „purtate” sa zicem) si ne-am indreptat frumos pe la ora 10 catre rau.
Cum am iesit la strada mare am vazut 2 elefanti care veneau dinspre rau (erau inca uzi), deci sigur se spala elefanti. Chiar daca nu ne vom putea catara pe ei (Alina tinea mortis, dar eu eram impartit, pentru ca mai facusem in primavara), macar sa ne benoclam pe margine.
Cand am ajuns la apa lucrurile erau si mai promitatoare – erau deja niste turisti in apa si frecau cu pietrele la elefanti de ziceai ca freaca la covoare in spatele blocului. Nicio sansa sa le faca vreun rau – au o piele atat de groasa incat multi romani si-ar dori-o la obraz ca sa nu simta chiar nimic…
Ne-am apropiat si noi, am vorbit cu un nene care a strigat la un ingrijitor din apa si ne-am apropiat de un elefant. Eu am inceput filmarea, iar Alina treaba. La o adica ea e actrita in acte, iar eu regizorul amator, asa ca rolurile se pastrau bine.
E foarte amuzanta aceasta activitate. Pe langa faptul ca pui mana la propriu pe animal si il simti, si el te indeamna parca mai zambind din cand in cand sau oftand din trompa. Le place probabil la fel de mult cum le place si pisicilor sa le scarpini sub bot. Nu trebuie sa faca nimic, ci doar sa „incaseze” mangaierile.
S-a jucat Alina cat s-a jucat, l-a analizat pe toate partile, dupa care a urmat si dusul propriu-zis, in care s-a urcat pe spatele lui si a fost stropita cu trompa. Da, s-a bifat si al doilea lucru de pe lista pentru care venise in Nepal dupa Everest Base Camp.
DSCN0567
A fost frumos, a durat vreo 30 de ora timp in care am simtit pe pielea noastra cat de cald poate fi soarele aici, dar si faptul ca raul e indeajuns de placut pentru a putea intra in el – ca marea putin mai rece, dar nu te-ar impiedica cu nimic sa faci baie. In plus, nisipul de pe mal te duce direct acolo cu gandul. Statiune in toata regula…
Dupa baie, evident, la masa, ca ne-a tras apa la stomac, asa ca am bagat o portie dubla de momo, iar Alina un orez cu legume. Pe la magazine apoi la cumparat de biscuiti, apa si, desigur, margele colorate. Au trecut si asa vreo ora si ceva, dupa care inapoi la hotel pentru odihna. Prea multe lucruri deja pe ziua asta, asa ca e cazul sa ne mai si odihnim/spalam haine/spalam pe noi. Gata, urmeaza dal bhatul de seara cu Sega. Sa vedem ce iese.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s